Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i
ceară sfat unui bătrân călugăr:
- Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine
cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o
carte care să-mi explice toate aceste lucruri!
Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o
aducă, însă, după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a
întins-o tânărului. Văzându-l mirat, i-a spus:
- Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a
dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel
ce înseamnă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni.
Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu.
Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi
iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povară, ci o bucurie; când te
dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi
entuziasm. Crucea înseamnă, deci, curaj, răbdare, dar, mai ales, dragoste.
Doreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să
îţi lumineze mintea. Iată, în schimb, crucea – o carte pe care o vei citi cu
sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă.
Sursa: sfantulierarhnectarie.com
