Cinci paşi spre întuneric

De-a lungul vieţii sale, omul trece prin mai multe stări de emotivitate, unele dintre aceste sunt pozitive, ceea ce aduce organismului o stare de bine, optimistă şi de împlinire personală, altele, din păcate sunt negative ceea ce duce la un disconfort al organismului până la boală. În principiu calea de urmat a omului este spre lumină, dar uneori, cu voia sau fără voia noastră, facem paşi în direcţia opusă, spre întuneric.

Citeşte tot articolul

Despre conștiința păcatului

Credinţa şi frica de Dumnezeu conduc la conştiinţa păcatu­lui[1], care la rândul ei naşte pocăinţa dureroasă pentru răul săvâr­şit şi năzuinţa fierbinte pentru binele ce trebuie săvârşit. Este lu­crarea lăuntrică a înnoirii omului vechi printr-un om nou, re­născut prin harul Spovedaniei.

Dacă harul Botezului oferă credinţa, harul Spovedaniei sus ţine neîncetata luptă cu păcatul şi necontenita înnoire în duh. Pornind de la păcatele grave cu fapta, conştiinţa se judecă pe sine în faţa lui Dumnezeu, până ce omul ajunge să curăţească gândurile şi intenţiile cele mai fine din lăuntrul lui.

Conştiinţa păcatului dovedeşte capacitatea omului de a se învinge pe sine însuşi, răul din lume şi duhurile satanice din văzduh. Creştinul este biruitor nu prin orgoliu, dovadă a incon­ştienţei, ci prin smerenie, dovadă a conştiinţei limitelor condiţiei omeneşti.

Citeşte tot articolul