Pilda zilei – „După faptă şi răsplată”

Un medic de ţară îi însoţeşte pe colegii săi de serviciu până la uşă. Nici ei n-au putut să-l ajute. Jean, unicul său copil, bolnav de difterie, va muri peste câteva ore. Injecţiile cu ser nu au ajutat la nimic. 
La uşă sună cineva.
- Nu vreau să văd pe nimeni, îi transmise vorbă doctorul. Dar ţăranul care venise nu se lăsă abătut. Fiul său era pe patul de moarte la o depărtare de 10 km, în munţi.
- Fără dumneavoastră nu va apuca noaptea.
- Lăsaţi-mă să văd cum îşi închide ochii fiul meu, îi spuse medicul. Dar ţăranul îi spune insistent: 
- Şi-aşa nu-l mai puteţi ajuta !
- Atâta timp cât este fiul meu, nu-l voi părăsi, spuse medicul.
- Atunci, răspunse ţăranul, vor muri doi. 
În cele din urmă medicul se hotărâ să meargă cu el. Soţia îi făcu vii reproşuri, dar medicul îşi luă rămas bun de la fiul său muribund şi plecă. Câteva ore mai târziu îl vindecă pe fiul grav bolnav al ţăranului. Ca răsplată, ţăranul îi dădu o monedă de aur din moştenirea lăsată de mama sa. Dar medicul refuză:
- Nu, prietene, nimeni nu-mi poate plăti serviciul pe care l-am făcut în această noapte.
Ajungând acasă, soţia sa îl primi cu aceste cuvinte:
- N-ai fost aici când ţi-a murit băiatul. Dar iubirea cu care ai decis să salvezi viaţa altui copil ne va ajuta pe amândoi să găsim un nou curaj pentru a trăi.

Sursa: Iisus: eu sunt calea, adevarul si viata.fb.com

Poveste cu tâlc – ”Blidul de lemn”

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii ii erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie manca împreună la masă, însa mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mana după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsa pe faţa de masţ. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până-ntr-o zi când…

Citeste tot articolul

Dor de tata…

 Când sunt copiii noştri mici

Noi pentru ei suntem TĂTICI

Ce gingaş e, şi sună bine

TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Dar anii trec şi deodată

Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ

Dar şi aşa tot sună bine

TATĂ, îmi este dor de tine!

Citeste tot articolul