Monumente de patrimoniu național: Biserica din Podoleni

Atestat documentar pentru prima data la 9 martie 1479, satul Podoleni a luat fiinţă pe malul stâng al râului Bistriţa, dar, din cauza deselor inundaţii provocate de apele Bistriţei, locuitorii au mutat vatra satului in partea mai înaltă a aşezării. Dovada vechii aşezări o constituie ruinele mănăstirii Buciuleşti, monument de arhitectură, înălţată de marele logofăt Ştefan Dumitraşcu în anul 1630, unde – după spusele cronicarilor Miron Costin şi Ion Neculce – Ştefan Gheorghe, fiul lui Ştefan Dumitraşcu, avea moşii şi curţi. În această mănăstire au fost închişi fraţii Toma, vornicul Cantacuzin şi Iordache Contacuzin împreună cu doamna lui Vasile Lupu voievod.

Prin anul 1830, viiturile râului Bistriţa au dus la surparea malului, biserica dărâmându-se, iar locuitorii din jur s-au retras în partea de sus a satului Podoleni construind şi o mică biserică din lemn şi pământ situată în curtea actualei biserici, şi care a fost folosită până în anul 1886, când s-a sfinţit biserica de azi.

Citeşte tot articolul

LUMÂNAREA – simbol al vieţii veşnice

Ce semnificaţii au lumânările?

Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină.

Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.

Lumânarea nu poate lipsi de la nici o slujbă sau rugăciune, ea ne însoţeşte totdeauna când ne întalnim în vreun fel anume cu Dumnezeu. Când cineva se botează, când se cunună, când se împărtăşeşte, când moare, când se roagă acasă sau în biserica, când trimite la Sfântul Altar prescura şi pomelnicul, la mormânt şi în oricare alt moment se adresează lui Dumnezeu sau este în faţa Lui, omul credincios aprinde lumânări.

Lumânarea este o jertfa adusă lui Dumnezeu şi de aceea ea trebuie să fie din ceară curată.

Citeste tot articolul