Cu diavolul nu este de glumit

Denumirea cea mai frecventă dată forţei malefice este cea de diavol. Creştinii au luat acest termen din limba greacă – “diabolos” – şi i-au dat un sens creştin. “Diabolos” provine de la doi termeni: “dia” care înseamnă “prin” şi “ballo” care se traduce prin “a arunca”. Cuvântul desemna aruncarea de suliţă, care odată ce lovea ţinta, o despica. Termenul face trimitere la lucrarea demonului care urmăreşte să-l lipsească pe om de unirea cu Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Paisie Velicikovski spune: “diavolii sunt ca vânătorii, aleargă acolo unde văd că este vânat. Se reped unde văd partea slabă a sufletului şi nu se depărtează, nici nu fug până nu ne aruncă în groapă…”.

Noi românii am ajuns să-i spunem “Aghiuţă”, un nume ce exprima diminutivarea ironică a cuvântului “aghios” – sfânt, din limba greacă. “Aghiuţă” înseamnă “sfinţişorul”.

Citeşte tot articolul

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul!

Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.

Citeste tot articolul