Denumirea cea mai frecventă dată forţei malefice este cea de diavol. Creştinii au luat acest termen din limba greacă – “diabolos” – şi i-au dat un sens creştin. “Diabolos” provine de la doi termeni: “dia” care înseamnă “prin” şi “ballo” care se traduce prin “a arunca”. Cuvântul desemna aruncarea de suliţă, care odată ce lovea ţinta, o despica. Termenul face trimitere la lucrarea demonului care urmăreşte să-l lipsească pe om de unirea cu Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Paisie Velicikovski spune: “diavolii sunt ca vânătorii, aleargă acolo unde văd că este vânat. Se reped unde văd partea slabă a sufletului şi nu se depărtează, nici nu fug până nu ne aruncă în groapă…”.
Noi românii am ajuns să-i spunem “Aghiuţă”, un nume ce exprima diminutivarea ironică a cuvântului “aghios” – sfânt, din limba greacă. “Aghiuţă” înseamnă “sfinţişorul”.
Citeşte tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu