Răbdarea începe abia atunci când ţi s-a terminat răbdarea

Un discipol şi-a întrebat într-o zi maestrul: „Ce trebuie să ştiu pentru a ajunge într-o zi acolo unde îmi doresc?” „Să ştii să iei decizii bune, decizii bune, decizii bune”, răspunse maestrul. „Şi cum învăţ asta?” „Experienţă, experienţă, experienţă…”. „Şi cum câştig experienţă?” „Decizii proaste, decizii proaste, decizii proaste…,” încheie maestrul. Aşadar Petre Ţuţea avea dreptate când afirma că experienţa nu e revelaţie, ci o acumulare de date. Se dobândeşte prin străduinţă şi determinare. E greu să înţelegi deplin sau să înveţi din cărţi ceea ce nu ai trăit pe pielea ta sau nu ai văzut cu ochii tăi . Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că mai întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia de viaţă.

Omule, cine ţi-a stins lumina şi ţi-a furat semnul crucii? Răbdarea începe abia atunci când ţi s-a terminat răbdarea. Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine. Călătorie ce o facem în singurătate. Cuvinte nu găseşti. Viaţa se împarte în rău şi bine. Clipe de rătăcire uitând Cuvântul. Marea e albastră, iarba e tot verde.

Cu toţii avem frământări ce ne ţintuiesc mai mult sau mai puţin pe drumul vieţii. Acolo unde adeseori o vioară mai cântă… Ai nevoie de cineva care să şlefuiască diamantul din tine. Căutând Raiul, găsim iadul din noi. Prinosul nostru de recunoştinţă pentru oamenii providenţiali din viaţă adeseori e prea mic, iar simţămintele ce ne copleşesc, alături de preţioasele amintiri, reprezintă emoţionante răvaşe. Nu o să vină nimeni să ne bată la uşă să ne ofere puţin timp pentru a petrece cu celălalt. Un telefon, un mesaj, o conectare, o întrebare. Celălalt simte că te conectezi. Nu ai vrut durerea, dar ai cunoscut-o. Dacă vrei,  plângi! Te ajută, te eliberează! Ploaia ne uneşte când ne udă, aidoma lacrimilor. Dacă vrei, scrie-mi… Ai să vezi că timpul e în favoarea ta. E frig. Te acopăr în fiecare noapte cu o aripă de înger. Locuieşti în inima mea şi vreau să te plimb prin praf de stele. Odă bucuriei!

Eu joc cu viaţa o horă.  Vrem, nu vrem, se întâmplă. Cu toate că eu tot nătâng am rămas. Mă gândesc la tine şi la mare, cu magia timpului şi a luminilor din port. Părul în vânt dansează graţios şi-mi atinge luna de argint a iubirii. Cine sunt eu?! Paşii ce sărută pământul, mâna ce mângâie mătăsos valurile, tremurul vântului când mă pătrunde în fiinţa timpului. Uneori mă simt ca marea fără sare. Chitară, te rog, du-mă departe, departe! În seara asta vreau doar să visez. Îmi inventez o lume făcută din iubire, unde se gândeşte doar cu inima şi nu există răutate, frică şi moarte. Oare cum ar fi lumea, dacă toţi oamenii ar iubi?!

E vina mea, doar vina mea când nu trec testul încercării. Încă împreună, doar împreună învăţăm să iubim, să iertăm, să fim mai frumoşi la suflet şi la chip. Nici nu mai pierd timpul cu întrebările care nu mai au răspuns. Suflete, ceea ce a fost, a fost. Aşa este făcută lumea, dragostea, durerea, invidia, răutatea, puţinul, plinul… Din nimic, poveştile mici devin importante. Acolo este aici şi viceversa. Nimicul ne face să suferim. Dintr-un fir de praf dezvoltăm mormanul de gunoi. Seară albastră cu lună plină. Cristale de zahăr pe obrajii sufletului. Nu te mai certa, trăieşte! Intră şi ieşi din tine, şi fă loc lui Doamne. Nu ucide jurăminte. Cine te face să plângi şi te întoarce la începuturi? Eşti ceea ce căutai. Poţi zbura. Ia aripile pe spate şi sus! Nu rămâne la podea! Crede în astăzi şi nu rămâne la ziua de ieri, mai ales că o parte din tine te învaţă să mai speri.

Cele mai frumoase clipe sunt cele pline de lacrimi şi iubire când îngerul nu doarme, ci scrie povestea ta, povestea mea. Câte emoţii îi dau, iar şi iar! Dar e cel mai fericit înger, are ce povesti. Sfatul îngerilor când toţi se scutură de pulbere de stele. Nimeni nu poate şti unde duce drumul şi timpul. Nimeni nu poate arăta cum dragostea creşte, să o măsoare la metru sau să o cântărească la kilogram. Se simt şi se trăiesc. Atrag lucruri bune şi frumoase pentru că mă gândesc la ele. Cineva spunea că Doamne face sfinţi şi oameni cu materialul clientului. Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. Niciun cuvânt în plus. Câştigător, învins, victorie nu există; toţi suntem în braţele Tatălui Ceresc şi ne depărtăm din cauza propriilor reguli uitând că nu trebuie să rămânem cu sufletele îngheţate.

A te ruga înseamnă a tăcea, a părăsi gândurile şi a lăsa pe Dumnezeu să vorbească în adâncul inimii. Isihia înseamnă „revenirea în sine”. Liniştea inimii este atelierul sau laboratorul rugăciunii. A te ruga înseamnă să încerci să vezi o fărâmă de bine şi în cel mai mare rău. „Fii în pace în inima ta şi cerul şi pământul vor fi în pace cu tine. Scara Împărăţiei lui Dumnezeu este în tine, ascunsă în sufletul tău. Adânceşte-te în tine însuţi, departe de păcat, şi vei găsi scara pe care vei putea să te înalţi”, ne învaţă Sfântul Isaac Sirul.

Ieri e istorie, mâine e mister, azi e un dar. Un dar de împărţit cu restul. Aşadar, în viaţă, mai bine optimist şi să mă înşel, decât pesimist şi să am dreptate!

Cel mai minunat tavan este cerul, iar cel mai moale covor este iarba. Vorbeşte Doamne, robul Tău ascultă ! …

Hrisostom Filipescu

Cartea „Dacia. Războaiele cu romanii” redă istoria dacilor în culori | GALERIE FOTO

Sufocată de naționalisme mai vechi sau mai noi, suferind totodată din cauza lipsei săpăturilor arheologice (din situl Sarmizegetusa Regia a fost săpată doar o mică parte), istoria dacilor continuă să fie puțin cunoscută de publicul larg. Informațiile de specialitate ajung la el foarte greu sau chiar deloc.

Cartea scrisă și ilustrată de artistul grafician Radu Oltean, „Dacia. Războaiele cu romanii”, reușește să umple un gol de pe piața editorială din România, care a dus lipsă de cărți de popularizare a istoriei dacilor, profesionist documentate și ilustrate, scrie Yahoo! News care a realizat un interviu cu artistul,  chiar înainte ca primul volum al lucrării, „Sarmizegetusa”, să fie vernisat.

„Dacia. Războaiele cu romanii” se concentrează pe primul război dintre daci și romani, însă oferă informații substanțiale despre istoria geților și a dacilor, aducându-le cititorilor informații cunoscute în lumea științifică, care însă nu au fost suficient diseminate în rândul publicului larg, nici prin manuale școlare, nici prin lucrări de popularizare. Volumul conține peste 190 de imagini color: ilustrații, hărți, fotografii ale unor sculpturi, artefacte sau situri arheologice.

Citeşte tot articolul

Aproape 40.000 de oameni au vizitat expoziţia “Comorile Chinei”, la Muzeul de Istorie din Capitala

Aproximativ 39.500 de persoane au vizitat, până în prezent, expoziţia “Comorile Chinei”, deschisă, până pe 1 august, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR). Adela Stan, muzeograf în cadrul Departamentului Relaţii Publice al MNIR, a declarat, miercuri, pentru Agerpres, că aceasta este de departe cea mai vizitată expoziţie temporară găzduită de muzeu, în condiţiile în care un astfel de eveniment este caracterizat drept un succes atunci când înregistrează 6.000-7.000 de vizitatori. “Este cazul expoziţiei ‘Bing. Magia Jucăriilor’, vernisată în decembrie 2012, care a fost vizitată de aproape 7.000 de persoane”, a spus Stan.

Ea a precizat că, dacă după deschidere s-au format cozi, foarte multe persoane dorind să viziteze expoziţia “Comorile Chinei”, ulterior a fost înregistrat un flux constant.

Citeşte tot articolul

Micul prinţ din noi

Acum 70 de ani apărea o carte fermecătoare, care a făcut istorie. E vorba despre “Micul Prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry, cea mai tradusă carte din literatura franceză, o poveste şi pentru copii, dar şi pentru adulţi. Pe care, după ce ai citit-o, nu o poţi uita. Pentru că sub o formă extrem de simplă, în această micuţă carte se întâlnesc toate întrebările care ne dau bătăi de cap într-o existenţă.

Iar autorul ne face să înţelegem un lucru extraordinar prin intermediul simpaticului său personaj care ne aminteşte că „esenţialul nu se vede cu ochii” şi că „numai cu inima putem vedea lucrurile aşa cum sunt”. Asta dacă nu trădăm micul prinţ din noi, copilul care ne locuieşte. 

Citeşte tot articolul

Ample manifestări culturale la împlinirea a 600 de ani de atestare a localităţii Târgşoru Vechi

Localitatea Târgşoru Vechi împlineşte anul acesta 600 de ani de atestare documentară.

Cu secole în urmă, aceasta a fost reşedinţă a domnitorilor munteni şi centru urban, iar prin importanţa monumentelor de pe teritoriu, Târgul medieval a fost atestat documentar pe 6 august 1413, într-un hrisov al voievodului Mircea cel Bătrân ce viza acordarea unor privilegii braşovenilor şi era denumit, în actul respectiv, “Novum Forum” (oraşul nou).

Pentru a marca acest eveniment, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova în colaborare cu Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române va organiza o serie de evenimente culturale în perioada 27 iulie – 6 august. Astfel, sâmbătă, 27 iulie 2013, se va desfăşura “Ziua Porţilor Deschise” la Rezervaţia Arheologică Târgşoru Vechi, iar cu acest prilej, la ora 11.00, va fi vernisată expoziţia “Târgşoru Vechi – Novum Forum – 600”, ce cuprinde, printre altele, fotografii ale zonei arheologice şi obiecte descoperite pe teritoriul comunei şi vor fi organizate ateliere interactive pentru copii.

Citeşte tot articolul

BBC recomandă turiştilor Centrul Vechi din Bucureşti

Există mai multe motive pentru a zăbovi prin Bucureşti. Pe parcursul anului trecut, autorităţile au finalizat renovarea centrului istoric al Bucureştiului, sau “Centrul Vechi”, adăugând un element care lipsea anterior acestui spaţiu urban: un cartier fermecător, pietonal, cu suficiente atracţii care să vă menţină ocupaţi ziua şi suficiente baruri şi cluburi pentru vă garanta că nu veţi dormi.

Renovarea Centrului Vechi nu a fost o sarcină uşoară, dacă luăm în calcul cei aproape 10 ani de lucrări agonizante, întrerupte şi reluate, în care macarale şi buldozere au fost uneori inactive ani de zile. Municipalitatea şi firmele de construcţii s-au certat pe bani şi pe acuzaţii de corupţie, dar şi pe strămutarea rezidenţilor mai săraci din zonă, printre care multe familii de romi. Între 2007 şi 2011, Centrul Vechi a fost efectiv o zonă de evitat, cu iluminat stradal minim şi găuri căscate în trotuar, acoperite de pasarele de placaj şubrede.

Citeşte tot articolul

Alexandru Macedon si cele trei dorinte

Când se întorcea acasă după cucerirea de noi teritorii, Alexandru cel Mare s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Cu moartea privindu-l în faţă şi spunându-i să se pregătească de ultima călătorie, Alexandru a realizat că toate cuceririle sale, armata sa impunătoare, sabia lui ascuţită şi vitejia lui nu aveau nici o importanţă.

Tot ce-şi mai dorea era să ajungă acasă să-şi vadă mama şi să-şi ia adio de la ea. Dar a trebuit să accepte faptul că sănătatea sa, care se înrăutăţea tot mai mult, nu-i va permite să ajungă acasă. Aşa că, puternicului cuceritor nu i-a mai rămas decât să stea întins în pat, palid şi slăbit, aşteptând să-şi dea ultima suflare. Şi-a chemat generalii şi le-a spus: ”Curând voi pleca din această lume şi am trei dorinţe pe care, vă rog să mi le îndepliniţi întocmai.”

Cu lacrimile curgându-le pe obraji, generalii au promis conducătorului că-i vor îndeplini dorinţele.

“Prima mea dorinţă“, a spus Alexandru, ”este ca doctorii să-mi ducă sicriul fără a fi ajutaţi de nimeni altcineva.”

Citeşte tot articolul

Evenimente artistice estivale la Bastionul Ţesătorilor din Braşov

Prima ediţie a stagiunii de vară organizate la Bastionul Ţesătorilor de Centrul Cultural Reduta, în colaborare cu Centrul de Muzică Veche al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, Teatrul Logos şi Trupa Independentă Teatrul Vostro din Sibiu, a început vineri, 5 iulie 2013.

Timp de două luni acela este spaţiul unde vor avea loc spectacole de teatru şi muzică veche, a declarat directorul Centrului Cultural Reduta, Marius Cisar. ‘Bastionul Ţesătorilor este un loc deosebit pentru istoria Braşovului şi de aceea ne-am gândit să organizăm o serie de evenimente care să atragă atenţia asupra potenţialului acestui loc istoric, prea puţin evidenţiat din păcate, şi transformarea într-un loc viu în care să se desfăşoare evenimente culturale estivale ale Braşovului şi nu numai. Este prima ediţie a stagiunii şi sperăm ca prin programele de muzică veche, muzică barocă, teatru să atragem un număr cât mai mare de braşoveni şi turişti’, a precizat directorul Centrului Cultural Reduta.

Citeste tot articolul