Dacă eşti o fire independentă, obişnuit să lucrezi cu soluţii şi idei proprii, cu siguranţă nu poţi avea o meserie obişnuită. Dacă totuşi accepţi să urmezi o cale nepotrivită, vei purta una sau mai multe măşti, şi, oricât ar fi de bine aşezate ar fi, tot cad într-o zi. Personalitate înseamnă să recunoşti ceva care nu e ceea ce vrei, nu este ceea ce-ţi face plăcere. Pe Marius Dragomir îl aşez pe partea aceasta a baricadei, a celor care ştiu perfect unde se potrivesc şi mai ales unde nu.
Pe talerul profesiei uneori este nevoie să dai cu pămătuful ca să înlături praful, rutina, plictiseala, oboseala. Când faci asta descoperi că există încă prospeţime, interes, măiestrie, adevăr.
Aşa s-a întâmplat cu artistul Marius Dragomir. A fost scuturat de destin până la limita desprinderii de viaţă. Nu mulţi ştiu că a suferit un infarct şi că a fost la un pas de infinit. Tulburător a fost că s-a trezit şi a înţeles că nu trebuie să mai piardă nici o secundă de i-a fost dăruită cu generozitate.
Face parte din acea generaţie care vorbeşte în şoaptă când se află faţă în faţă cu modelele pe care le-a avut, care salută cu deferenţă, nu bârfeşte pe la colţuri şi nu foloseşte cuvinte nelalocul lor. Marius Dragomir ştie că bucuria de a fi om te încearcă şi mai tare când eşti pe punctul de a nu mai fi.
Citeste tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu