Povestire cu tâlc: ”Vizita”

Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita "astăzi". Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu.

Deodată cineva bătu la uşă. Imediat bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: "Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!". Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală.

După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. "Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine", spuse ea şi-i închise uşa în nas.

După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei. "Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!". Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.

Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. "Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?" În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: "De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat".

Sursa: romaniadiaspora.blogspot.ro

 

Detectorul de cutremure. Știați că...

Deşi nici până în ziua de azi nu suntem capabili să prezicem cu acurateţe cutremurele, am făcut progrese mari în detectarea, înregistrarea şi măsurarea undelor seismice. Mulţi nu ştiu că acest proces a început cu aproximativ 2000 de ani în urmă, odată cu invenţia primului seismoscop în anul 132 dHr de către un inventator chinez numit Zhang (‘Chang’) Heng.

 

Aparatul său este remarcabil de precis în detectarea cutremurelor de la distanţă şi nu se bazează pe scuturări sau mişcări ale pământului din locul unde e situat mecanismul. Chinezii antici nu vedeau cutremurele ca fiind cauzate de mişcarea plăcilor tectonice din scoarţa pământului, ci ca dezaprobarea cerului faţă de anumite fapte comise de dinastia aflată la conducere (cum ar fi ignorarea cerinţelor poporului).

Având în vedere faptul că în China antică seismele erau considerate mesaje importante din partea Cerului, era important pentru conducătorii chinezi să primească alerte despre cutremurele de pe tot cuprinsul împărăţiei. Zhang Cheng, matematician, inginer, geograf şi inventator din timpul dinastiei Han (25-220 dHr) este considerat inventatorul primului detector de seisme din lume.

Seismoscopul lui Zhang era un vas mare de bronz, asemănător unui samovar cu diametrul de aproape 2 metri. 8 dragoni se întind cu capul în jos pe dinafara vasului, aşezaţi pe cele 8 coordonate cardinale primare. Fiecare dragon ţine în gură câte o minge de bronz. Dedesubtul dragonilor sunt aşezate 8 broaşte cu gurile căscate larg ca şi cum ar vrea să prindă bila de bronz. Nu este cunoscut mecanismul exact care face ca bila să cadă în cazul unui cutremur.

Una dintre teorii este că un băţ subţire atârnă în centrul recipientului. Un cutremur ar face ca băţul să se mişte în direcţia undei seismice, cauzând ca unul dintre dragoni să dea drumul bilei de bronz. Sunetul bilei de metal, la căderea în gura broaştei, ar atrage atenţia observatorilor asupra existenţei unui cutremur şi ar oferi indicaţia direcţiei şi originii seismului.

În anul 138 dHr, sunetul produs de căderea bilei de bronz a cauzat nelinişte în rândul tuturor oficialilor imperiali din palat. Nimeni nu credea că invenţia ar funcţiona cu adevărat. Conform orientării direcţiei pe care era plasat dragonul care scăpase bila, s-a determinat că seismul avusese loc la vest de Luoyang, capitala ţării. Oamenii erau sceptici, deoarece nimeni nu simţise nimic în capitala propriu-zisă. Câteva zile mai târziu, un mesager din regiunile Long vestice (astăzi sud-vestul provinciei Gansu), situate la vest de Luoyang, a raportat că acolo avusese loc un cutremur. Pentru că avusese loc exact la momentul indicat de seismoscopul lui Zhang Heng, oamenii au fost profund impresionaţi de invenţie.

În 2005, oamenii de ştiinţă din Zengzhou - oraşul natal al lui Zheng, au reuşit să producă o replică a seismoscopului şi au folosit-o la detectarea unor cutremure simulate bazate pe undele produse de 4 cutremure adevărate din China şi Vietnam. Seismoscopul le-a detectat pe toate. De fapt, datele adunate prin aceste teste corespund cu acurateţe cu cele ale aparatelor moderne de azi. Din punctul de vedere al ştiinţei moderne, seismoscopul inventat de Zhang este considerat extraordinar de rafinat, remarcabil şi foarte avansat.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com 

Ce se poate face din penele de găină?

În lume este crescut, sacrificat şi consumat un număr enorm de găini; numai în SUA se consumă 8 miliarde de pui anual. Oamenii de ştiinţă încearcă să găsească întrebuinţări cât mai eficiente pentru enormele cantităţi de fulgi şi pene rezultate ca subprodus al activităţii fermelor avicole. Ideile lor ingenioase ar putea face din penele de găină, în viitor, una dintre materiile prime de bază în numeroase industrii.

 

Unul dintre cercetătorii cel mai mult implicaţi în acest domeniu este Walter Schmidt, din cadrul USDA (Departmentul pentru Agricultură al Statelor Unite), care încă din 1993 experimentează diferite procese tehnologice ce au la bază penele de găină, urmărind să le transforme în produse utile, cu mare valoare economică.

După încercări de a le transforma în ceva comestibil şi într-un produs de tipul hârtiei, noile sale proiecte au în vedere utilizarea penelor de găină în industria materialelor plastice.

Penele şi fulgii de găină sunt alcătuiţi, în cea mai mare parte, din keratină, proteina rezistentă din care sunt formate şi unghiile şi părul oamenilor.

Încălzite şi amestecate cu alte materiale, penele dau naştere unui material plastic ce poate fi turnat la fel ca şi plasticul obţinut din produse petroliere. Materialul astfel fabricat ar putea fi utilizat pentru fabricarea a mii de tipurii de produse, de la încălţăminte la mobilă, de la plăci pentru circuite integrate la panouri izolatoare pentru construcţii.

Dar oamenii de ştiinţă întrevăd şi alte utilizări ale penelor şi fulgilor de găină:

• acestea pot fi măcinate într-o pulbere foarte fină (ca pudra de talc), care ar putea fi utilizată în prepararea unor produse cosmetice.
• tot un material obţinut din pene ar putea folosit pentru fabricarea stratului absorbant al scutecelor de unică folosinţă, înlocuind materialul actual, pe bază de celuloză obţinută din lemn.
• din ele s-ar putea obţine produse speciale folosite pentru curăţarea substanţelor poluante, în cazul deversărilor de petrol.

Walter Schmidt prevede că, odată cu punerea la punct a unor procese tehnologice adecvate, ar putea veni o zi când penele de găină să fie atât de importante ca materie primă, încât carnea să fie cea care ar deveni un subprodus al activităţii crescătoriilor de păsări.

Sursa: Gizmodo.com 

La ”vânat” de oameni

De ce se urăsc oamenii? E atât necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.

 

De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.

E multă frumuseţe în lume dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.

Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.

Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire față de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

Omul ”civilizat”

Omul "civilizat" este în genere înclinat să trăiască mai mult prezentul; prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi care fuge; să-l trăiască prin toate simţurile trupului atât de rafinat de civilizaţia aceasta de care sunt atât de mândri.

A mânca bine, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzaţii tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieţi pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.

Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest om; poate să se frângă şi osia cerului! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea". Totul trebuie consumat acum pe calea simţurilor însetate de puternice zguduiri, trebuie îndrumat către totala satisfacţie a pământului uscat şi nerodit din noi.

Gândurile mari, credinţele, dorul unei vieţi mai pure şi mai frumoase sunt ale poeţilor, ale visătorilor; omul "civilizat" n-are ce face cu ele, nu le caută şi nici nu le cultivă pentru că "nu umblă după himere". Acest om al prezentului stors de sensuri, acest om îşi duce viaţa numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în propria sa întunecime.

Drama începe acolo unde prezența sa este activă. El retează elanuri, compromite credinţe, îngenunche frumuseţea şi omoară omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinţa sa înrădăcinată atât de puternic într- un pământ care şi el refuză să-l primească.

Omule mic, omule dizolvant, de ce eşti uneori atât de puternic?!

”Îndemn la simplitate”, Ernest Bernea

Tratament revoluţionar împotriva cancerului, cu aur, dezvoltat la Cluj

Cancerele de pancreas şi ficat ar putea fi vindecate în anii următori cu un tratament care are la bază aurul. Pentru că aceste două tipuri de cancer sunt imune la chimioterapie, cercetătorii clujeni au lucrat în ultimii doi ani la un tratament care ar putea revoluţiona medicina din întreaga lume.

 

Până acum, rezultatele au fost încurajatoare, aşa că cercetătorii au trecut la testele pe şoareci, iar în curând vor face teste pe ţesuturi umane, prelevate în urma operaţiilor de la pacienţi bolnavi de cancer.

 

Experimentul cercetătorilor clujeni face parte dintr-un program început în 2012. Până acum, aceştia au făcut studii pe culturi de celule în care au injectat mai întâi tumori canceroase, apoi nanoparticule de aur. Profesorul Cornel Iancu este coordonatorul centrului de nanomedicină.

Acum, cercetătorii fac teste pe şoareci, pentru a vedea dacă tratamentul este la fel de eficient ca şi în cazul culturilor de celule.

Un rol important în acest experiment îl au aparatele performante existente în laboratorul de la Cluj, multe dintre ele unice în Europa de Est. De exemplu, testele pe animale nu ar putea fi realizate fără un microscop cu ajutorul căruia se analizează cele mai mici organe ale şoriceilor albi.

Statisticile arată că în momentul de faţă citostaticele sunt aproape ineficiente în cazul cancerelor de ficat sau pancreas. Aşa că un tratament cu nanoparticule de aur ar da o şansă la viaţă bolnavilor de cancer care nu pot fi operaţi.

Până în 2015, cercetătorii clujeni vor finaliza şi testele pe animale. Dacă rezultatele vor fi bune, cei care lucrează la acest experiment speră să câştige un proiect care să le permită realizarea testelor pe oameni.

Sursa: ziuadecj.realitatea.net

 

România se schimbă cu ei: Pianista care încântă lumea în ia românească

România se schimbă cu ei: tineri entuziaşti, talentaţi, inovatori. Iată poveştile românilor care construiesc în prezent un viitor spre care putem privi cu optimism.

 

Un astfel de caz este şi cel al Sînzianei Mircea, cea mai tânără persoană inclusă în lista muzicienilor români difuzaţi de către BBC Radio 3 şi radiourile naţionale din Uniunea Europeană, cu ocazia Zilei Naţionale a României. Pianista a concertat, atât ca solistă, cât şi în formaţii pe scenele din România, SUA, Japonia sau Austria.

A studiat pianul la cea mai mare universitate de muzică din Europa - prestigioasa Şcoală de Muzică şi Dans din Koln, unde a fost singurul student care în anul doi a obţinut media maximă la toate examenele. Acum se află la Guildhall School of Music London ca studentă Erasmus. De curând, a fost distinsă cu premiul special în arte la Gala Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Cum este să fii Studentul Anului, ce valoare are pentru tine această distincţie?

Este un sentiment absolut minunat, din mai multe puncte de vedere şi anume: în primul rând, am fost onorată să mă aflu printre aceşti tineri brilianţi - membrii LSRS şi finaliştii din Gală. În al doilea rând, acordarea acestei distincţii de către un juriu atât de prestigios face ca premiul să fie şi mai valoros pentru mine, cu atât mai mult cu cât a venit ca o mare surpriză.

Îţi mai aminteşti prima oară când ai cântat la pian?

De fapt, primul meu instrument a fost un pian de jucărie, de care nu mă despărţeam niciodată, spre exasperarea bunicii mele. Dar s-a întâmplat ca la vârsta de trei ani să merg la concertul pianistei Mara Dobrescu, care, bineînţeles, la sfârşit a primit foarte multe flori. Ei bine, pe lângă pianul-jucărie, florile m-au cucerit definitiv, dorindu-mi să devin şi eu pianistă, ca să primesc multe flori.

Poate că era mai simplu să mă fac botanist.. Cert este că acestă dorinţă pusă în practică i-a transformat pe vecinii de deasupra în nişte eroi, care au capitulat prin a-şi duce copilul la lecţii de pian. Şi acesta a fost un noroc: am cei mai minunaţi vecini!

Care ar fi etapele mari prin care ai trecut pentru a ajunge la nivelul la care eşti astăzi?

Am început studiul pianului la vârsta de 5 ani cu d-na profesor Elena Dumitrescu la Liceul Dinu Lipatti; pe parcurs m-am transferat la Liceul George Enescu pe care l-am absolvit în anul 2011 la clasa d-nei profesor Olga Szel; de asemenea, în timpul liceului, m-am pregătit şi cu d-na prof. universitar dr. Stela Drăgulin. Tuturor le sunt foarte recunoscătoare pentru tot ceea ce m-au învăţat.

Prin urmare, cred că este esenţial să ai îndrumarea potrivită şi bineînţeles o familie care să te susţină în a îţi urma visul. Eu am avut norocul de a fi crescută de o bunică extraordinară şi de cei mai minunaţi părinţi. Restul vine pe parcurs, prin validări în competiţii de pian şi în apariţii concertistice pe diverse scene.

Nu este un drum uşor, cu atât mai mult cu cât totul este foarte subiectiv în acest domeniu şi deseori apar momente de îndoială, în care aproape renunţi. Eu am avut şansa de a fi sprijinită de oameni minunaţi care au crezut în mine, precum doamna Ecaterina Stan de la Radio România Muzical şi alţii.

Ce te-a motivat de-a lungul timpului şi ce te motivează în prezent să urmezi o carieră în muzică?

Consider că este un domeniu absolut fascinant. De fapt, cred că este un privilegiu să poţi transforma un hobby într-o profesie. Muzica, la fel ca şi matematica, este infinită. Muzica vorbeşte despre Dumnezeu şi poate genera emoţii tulburătoare, fără a fi nevoie de cuvinte, fiind astfel, după cum au spus-o deja alţii înaintea mea, un limbaj universal. Prin urmare, pentru mine este absolut fascinant să pot readuce aceste emoţii prin muzica compusă cu secole în urmă, în faţa publicului de astăzi, depăşind graniţele. Şi astfel lumea se uneşte prin aceleaşi vibraţii dincolo de timp sau spaţiu. Referitor la motivaţie, prezentul este motivat de rezultatele din trecut.

De-a lungul timpului, am câştigat mai multe premii I la concursuri naţionale şi internaţionale. Am avut norocul să debutez în SUA, la 12 ani, recital urmat de primul meu turneu american la 14 ani. La 20 de ani, mi-am făcut debutul în Japonia, atât în recitaluri, cât şi cu orchestra. Am fost difuzată la Radio România Muzical, BBC Radio 3 şi radiourile naţionale din 12 ţări din Europa.

Am cântat alături de mari muzicieni, precum Alexandru Tomescu. Şi mai presus de toate, am întâlnit legende ale pianisticii, printre care maeştrii Aldo Ciccolini şi Dan Grigore. Pentru toate aceste experienţe îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, care mi-a deschis aceste drumuri în carieră prin intermediul unor oameni minunați.

Ce rol a avut în evoluţia ta experienţa internaţională de studiu?

A avut un rol foarte important, deoarece am venit în contact cu diverse culturi. În acelaşi timp, nivelul academic în Germania sau în Anglia este foarte înalt şi foarte competitiv, reunind studenţi din toată lumea. Pe de altă parte, plecarea de acasă într-o ţară străină m-a maturizat şi m-a responsabilizat, pentru că nu este uşor.

Bineînţeles, contactul cu marii profesori din aceste şcoli renumite la nivel mondial reprezintă un ingredient esenţial în dezvoltarea ta ca şi muzician, schimbându-te pentru o viaţă.

Cum vede un român cu experienţa internaţională sistemul de învăţământ din ţară? Care ar fi diferenţele faţă de Germania?

Eu datorez imens şcolii pianistice româneşti în care m-am format. Pe plan internaţional, şcoala românescă muzicală este foarte competitivă şi apreciată. Decizia de a studia în Germania a fost determinată de dorinţa de a veni în contact cu un mediu internaţional, care inevitabil aduce perspective complexe asupra subiectelor studiate.

Chiar şi curricula este uşor diferită faţă de ceea ce se predă în România, prin structurarea disciplinelor de studio într-o manieră foarte flexibilă şi chiar prin includerea unor materii inedite, precum yoga. De asemenea, ponderea muzicii germane în repertoriul pianistic este uriaşă şi mi-am dorit să o aprofundez cel mai bine "la ea acasă", experimentând cultura germană din interior.

Cum ai fost primită ca student străin?

Universitatea de Muzică şi Dans din Koln, unde sunt studentă în anul III, la fel ca şi Guildhall School of Music din Londra, unde urmez un stagiu Erasmus, reprezintă un mediu internaţional şi prietenos, studenţii provenind din toate colţurile lumii. Prin urmare, se produce un melanj intercultural în care liantul îl reprezintă cu adevărat muzica.

De exemplu, suntem încurajaţi să cântăm cât mai mult în formaţii camerale cât mai diverse, atât ca instrumente, cât şi naţionalităţi. Fascinant este faptul că începem întotdeauna să studiem ca şi colegi şi sfârşim după concert sau examen ca şi prieteni, pentru că muzica de calitate nu se poate face decât actunci când există o foarte bună comunicare între colegii de scenă.

De ce crezi că din ce în ce mai mulţi tineri valoroşi aleg să plece din ţară? Nu ştie România să îşi respecte valorile?

Integrarea României în Uniunea Europeană a eliminat graniţele, oferind tinerilor români posibilitatea de a studia în spaţiul european, aşa cum fac mulţi tineri europeni care decid să studieze în altă ţară. Pentru mine aceasta este o şansă extraordinară, deoarece pot călători liber în Europa şi nu numai, participând fie la cursuri de măiestrie sau susţinând concerte în diverse ţări.

De asemenea, în acest moment am acces la educaţie la costuri mult mai mici decât colegii mei non-EU, ceea ce reprezintă un dar extraordinar pentru orice tânăr român.

Referitor la valori, cred că România ştie să îşi respecte valorile şi să le promoveze în lume, iar Gala LSRS este numai una dintre dovezile în acest sens. Depinde întotdeauna în ce direcţie doreşti să priveşti. Un alt exemplu îl reprezintă Festivalul George Enescu, care îl onorează astfel pe marele compozitor, acest eveniment fiind în Top 3 festivaluri de muzică clasică din Europa. Şi lista poate continua...

Ce îţi lipseşte cel mai mult din România? Care este relaţia ta cu România acum?

Eu continui să trăiesc într-o dimensiune românească şi la Koln, şi la Londra, atât datorită prezenţei comunităţii româneşti, cât şi prin intermediul internetului. Tehnologia a schimbat mult percepţia faţă de distanţele dintre oameni. Cu adevărat, suntem toţi la un click distanţă.

Referitor la tradiţii, eu chiar sunt adepta păstrării obiceiurilor. Ca şi amănunt, vă pot spune că am primit în dar de la bunica mea un costum tradiţional vechi de peste 100 de ani, moştenit din generaţie în generaţie, pe care îl păstrez cu sfinţenie. Iar în anul care tocmai s-a încheiat, am purtat cu mare bucurie ia românească, inclusiv la concerte în care am prezentat propriile transcripţii pe teme populare româneşti, cum ar fi "Sanie cu zurgălăi" şi "Hora Staccato".

Muzica populară românească a stârnit mare entuziasm oriunde am prezentat-o, din Europa până în Japonia.

Cum se vede situaţia din ţara noastră acolo? Ai întâmpinat vreodată, în călătoriile tale, neplăceri pentru că eşti din România?

Din fericire, nu am avut niciun fel de neplăceri până acum în mediul academic. Sper să nu am nici pe viitor.

Care sunt planurile tale de viitor, includ acestea revenirea în România?

Da, îmi doresc foarte mult să mă întorc acasă, de unde de fapt nu am plecat niciodată. Perioada care urmează va fi foarte aglomerată, deoarece urmează să îmi finalizez stagiul Erasmus la Londra în luna aprilie, după care mă voi întoarce la Koln.

De asemenea, am câteva concerte deja planificate şi câteva cursuri de măiestrie la care aş vrea să particip. Însă nimic nu se poate face fără voia lui Dumnezeu - "Nihil sine Deo", aşa că nu pot decât să sper că şi anul 2014 va fi la fel de frumos pentru mine ca şi 2013.

Sursa: ziare.com

 

Legumele boabe, idei sănătoase pentru alimentația de post

Mazărea, fasolea, lintea, bamele, soia sunt cele mai populare păstăi cu care ne putem hrăni sănătos pe perioada celor 40 de zile de post.

Am intrat în Postul Mare sau Postul Paştelui. Mulţi creştini se plâng că ar vrea să respecte cu sfinţenie cele 40 de zile de abţinere de la alimente de dulce, dar nu ştiu cu ce să le înlocuiască. Nu trebuie decât să căutăm prin cămară şi să redescoperim legume la care ne gândim mai rar, le uităm savoarea şi că sunt atât de hrănitoare. Mazărea, bobul, fasolea, lintea, năutul nu numai că potolesc foamea, dar sunt şi gustoase. Aceste legume boabe ascund o imensă cantitate de energie, sunt ieftine, uşor de găsit şi potolesc foamea fără să îngraşe. Iar reţetele care au la bază aceste păstăi sunt atât de variate şi atât de deosebite încât satisfac toate pretenţiile culinare. Să ne aducem aminte de aceste boabe verzi şi să le redescoperim gustul şi calităţile curative, asortate cu trufandalele primăverii!

Mazărea: fibre, fier şi betacaroten

În tradiţia populară din Transilvania, mazărea a fost folosită ca leac în tratarea crampelor abdominale. S-au descoperit mai multe beneficii pe care le putem avea de pe urma acestei legume. Boabele din păstăi conţin proteine, glucide şi săruri minerale, mai ales substanţe azotoase. Mazărea e bogată în vitaminele A, B1, B2 şi C. Betacarotenul asociat cu vitamina C lupta contra cancerului şi previn cataracta. Mazărea conţine şi mult potasiu, element foarte important în sănătatea inimii şi fortificarea celulelor nervoase. Este eficientă şi în anemie, datorită fierului. De asemenea, combate oboseala şi contribuie la întărirea sistemului imunitar. Fosforul din mazăre accelerează regenerarea celulelor şi vindecarea afecţiunilor oaselor, iar zincul întăreşte sistemul nervos. Riscul de a face cancer de prostată se diminuează cu 35%, printr-un consum de mazăre, legumă bogată în seleniu. Prin conţinutul scăzut de calorii, mazărea e o alegere bună pentru persoanele care încearcă să slăbească. Rezolvă constipaţia, încetineşte apariţia glucozei în sânge, păstrând astfel constant nivelul de energie necesar organismului. Diabeticilor le este recomandată fiindcă, deşi este bogată în hidraţi de carbon, având chiar un gust dulce pronunţat, mazărea conţine compuşi cu efect uşor hipoglicemiant. Previne puseele de hipertensiune, tulburările de ritm cardiac şi infarctul. Consumul de mazăre ajută în mod special persoanele cu afecţiuni renale. Le este recomandată şi sportivilor, deoarece îmbunătăţeşte capacitatea de efort fizic, furnizând multă energie. Se recomandă 1-1,2 kilograme de mazăre săptămânal, în perioadele de efort intens. Consumul de mazăre cere precauţii în cazul persoanelor cu gută şi calculi renali.

Fasolea verde, utilă în diabet

Fasolea verde este al patrulea din cele 20 de alimente care conţin cei mai mulţi antioxidanţi. Este plină de minerale (fier, potasiu, mangan, fosfor, cupru, magneziu şi calciu) şi vitamine (K, C, A, B1, B2 şi B3), fibre şi acizi graşi omega 3. 125 de grame de fasole verde gătită are doar 43 de calorii, deci e ideală celor ce vor să slăbească sănătos. Fasolea verde reduce colesterolul, previne bolile cardiovasculare şi s-a constat că prelungeşte viaţa. Este recomandată femeilor la menopauză pentru că reduce riscul apariţiei cancerului mamar. 50 grame de fasole verde pe zi diminuează nivelul de glucoză, fiind utilă celor cu diabet. Artrita reumatoidă este combătută de consumul bogat în fasole verde, eficientă datorită efectului antiinflamator. Păstăile verzi întăresc imunitatea şi ţin departe răcelile. Protejează colonul, prevenind apariţia cancerului. Pentru rezultate foarte bune, se recomandă curele pe o perioadă de o lună, în care se mănâncă fasole verde de patru ori pe săptămână. Regimul împiedică şi apariţia osteoporozei, ajută memoria, regenerează ficatul, atenuează crizele de migrenă, reface pancreasul epuizat, previne litiaza biliară şi are proprietăţi energizante, fiind un excelent remediu în cazurile de oboseală. Nu trebuie decât să bem câte o jumătate de pahar de suc de păstăi verzi pe zi. Ceaiul din teci uscate de fasole se recomandă în cistite. Persoanele care au probleme la rinichi sau vezica biliară ar trebui să evite fasolea verde.

Sursa: monitorulexpres.ro