Cheile Turzii

Datorită poziţiei extrem de favorabile (în apropierea oraşelor Cluj-Napoca şi Turda), dar mai ales atractivităţii deosebite, sectorul de chei din lungul Văii Hasdate reprezintă probabil cea mai cunoscută formă de acest gen din Munţii Apuseni.

Cheile Turzii au luat naştere în sectorul unde pârâul Hasdate (afluent de stânga al răului Arieş) intersectează transversal o culme a Munţilor Trăscăului. Pe o lungime de 3,5 km, cheile s-au adâncit, cu circa 350 m, în bancuri masive de călcare jurasice, geneza lor fiind legată de coborârea treptată, începând din pliocen, a nivelului de bază, reprezentat de lacul panonic din bazinul Transilvaniei. Apariţia acestor chei se afla într-o strânsă legătură cu procesul de epigeneza, potrivit căruia pârâul Hasdate s-a adâncit iniţial în roci mai puţin dure care acopereau calcarul, după care şi-a continuat eroziunea intense în masivul calcaros. Urmările acestui proces se constată în prezenţa unor lapiezuri, hornuri şi peşteri, mai ales pe dreapta văii. Există însă şi o altă concepţie emisă cu privire la geneza cheilor, potrivit căreia acestea s-au format datorită surpării bolţilor unei serii de peşteri străbătute de un pârâu subteran, teorie îmbrăţişată de un număr însemnat de specialişti.

Citeste tot articolul

Mirajul diamantului românesc

Se spune că pe când Dumnezeu împărţea bogatiile Pamantului, i s-ar fi rupt sacul deasupra României. Este cea mai simplă explicaţie pentru inventarul geologic variat şi resursele minerale valoroase, inclusiv de metale preţioase.

Geologii au însă altă poveste. Ei ştiu că bogăţiile subsolului nu se găsesc în devălmăşie, ci sunt distribuite după mecanisme geologice  pe care cercetătorii şi prospectorii le cunosc foarte bine. Mai întâi, în magma primordială s-au sortat elementele după densitate şi alte proprietăţi fizico-chimice. Americanul Frank Clarke, profesor la Harvard, a calculat pe la 1900 răspândirea şi distribuţia elementelor în scoarţa terestră şi a constat că există numeroase anomalii: unele elemente, deşi se află în procente mai modeste, se concentrează în zăcăminte bogate, ceeace ce le face uşor de extras şi deci ieftine. Altele, invers, nu sunt rare în scoarţă, dar sunt diluate  prin roci, astfel extracţia lor e costitistoare. Aurul, de exemplu, este în această categorie. (Clarke este considerat fondatorul Geochimiei, o disciplină importantă pentru geologia zăcămintelor). Deplasarea plăcilor tectonice, fenomenele vulcanice, orogeneza (formarea munţilor), eroziunea şi sedim

Citeste tot articolul