George Mihăiţă: Cred că am fost lăsat pe lume ca să aduc binele celor din jur

George Mihăiţă s-a născut cu iubirea de teatru, pentru că nu poţi numi altfel înclinația sa spre această profesie atât de aparte. Încă din clasele primare, nu stătea locului. Avea un alt fel de a se mișca, de a vorbi, de a privi. Au sesizat-o profesorii și ei au fost primii care l-au îndrumat să dea la Teatru.

A făcut școala primară la Moreni, apoi a continuat cu Liceul de Muzică de la Ploiești. Cânta la acordeon, iar părinții lui au simțit că dintr-un sâmbure de lumină încolţeşte un artist, aşa că l-au sprijinit. Multă vreme n-a îndrăznit să viseze la teatru. Era un țel nebunesc, de neatins. Fără cunoștințe, relații… nu i-a fost prea uşor. A picat de două ori. A intrat abia a treia oară. Printre ultimii. El și Mircea Diaconu. Nici nu le venea să creadă. Dar a avut noroc. A fost serios. A fost țărănușul serios, speriat de București, dar pe care a trebuit să-l înfrunte.

Citeste tot articolul

George Mihăiţă: Cred că am fost lăsat pe lume ca să aduc binele celor din jur

George Mihăiţă s-a născut cu iubirea de teatru, pentru că nu poţi numi altfel înclinația sa spre această profesie atât de aparte. Încă din clasele primare, nu stătea locului. Avea un alt fel de a se mișca, de a vorbi, de a privi. Au sesizat-o profesorii și ei au fost primii care l-au îndrumat să dea la Teatru.A făcut școala primară la Moreni, apoi a continuat cu Liceul de Muzică de la Ploiești. Cânta la acordeon, iar părinții lui au simțit că dintr-un sâmbure de lumină încolţeşte un artist, aşa că l-au sprijinit. Multă vreme n-a îndrăznit să viseze la teatru. Era un țel nebunesc, de neatins. Fără cunoștințe, relații… nu i-a fost prea uşor. A picat de două ori. A intrat abia a treia oară. Printre ultimii. El și Mircea Diaconu. Nici nu le venea să creadă. Dar a avut noroc. A fost serios. A fost țărănușul serios, speriat de București, dar pe care a trebuit să-l înfrunte.

Citeste tot articolul

A fost înfiinţat Institutul Naţional al Filmului, care va beneficia de 3% din Fondul cinematografic

Guvernul a decis miercuri înfiinţarea Institutului Naţional al Filmului, care va beneficia de 3% din Fondul cinematografic

Potrivit unei Ordonanţe de Urgenţă adoptate miercuri de Executiv, care prevede reorganizarea unor instituţii publice aflate în subordinea Ministerului Culturii, Institutul Naţional al Filmului va fi înfiinţat prin comasarea Arhivei Naţionale de Filme, a Studioului de Creaţie Cinematografică şi a Studioului Video Art.

De asemenea, prin Ordonanţa de Urgenţă adoptată de Guvern, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură şi Centrul de Cercetare şi Consultanţă în domeniul Culturii se comasează şi se reorganizează prin înfiinţarea Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, potrivit Executivului.

Citeste tot articolul

Vladimir Găitan: Am această credinţă că rugăciunea dinainte de spectacol mă ajută, îmi dă putere şi linişte

De când l-am văzut prima dată în “Reconstituirea”, mi-a rămas undeva aproape, ca şi cum ştiam că ne vom reîntâlni într-un fel, cândva. Şi aşa a fost. A urmat “ Săgeata căpitanului Ion”, “Întoarcerea lui Magellan”, “Zile fierbinţi”, unde nu pot să spun de ce, dar mi-a plăcut pentru că era credibil, real. Apoi “Pentru patrie”, “Întâlnirea”, “Din nou împreună”, “ Noi, cei din linia întâi” şi “ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” până la “Poker”.

Am remarcat forţa bărbătească de o rafinată subtilitate, o gamă întinsă care astăzi nu mai miră pe nimeni. Vladimir Găitan mi-a oferit mereu siguranţă, simţeam că dacă m-aş nimeri, din întâmplare, undeva unde este şi el sigur nimic rău nu m-ar putea atinge. Iarăşi nu pot spune de ce. Pur şi simplu asta simţeam eu, adolescentă fiind când cariera lui era deja în plină ascensiune. Despre teatru nu mai vorbim, sunt roluri prea multe ca să le cuprind în acest spaţiu tipografic.

Fiecare rol al lui avea lacrimă, adevăr, candoare, mereu mi-am imaginat că este un grădinar ce poartă seminţe din sufletul lui în buzunare, iar la fiecare pas răsar flori ce-I îmbată pe toţi cu parfumul lor

Citeste tot articolul

Tania Filip: Pământul românesc este locul meu sub soare. Nu am un altul

A făcut balet, a şi pictat, a studiat muzica, mai precis compoziţia, dar a ales actoria. Cu experienţa acumulată, a intrat din prima la IATC, parcurgând cei patru ani de ucenicie alături de Amza Pellea, Marin Moraru şi Ion Cojar, o şansă incredibilă. Timidă la început, cu timpul a prins curaj, a simţit că evoluează, iar aprecierile doamnei Cătălina Buzoianu, din finalul anului I, i-au spus clar că a ales drumul corect.Personal, am cunoscut-o în „Profetul, aurul şi ardelenii” al lui Dan Piţa. Ştiam că face parte din Song, condus de Ioan Luchian Mihalea, pe care îl apreciam pentru că era liantul ce ţinea grupul unit, ştia să laude, să dea curaj, dar şi să certe şi să ceară. Apoi am remarcat-o în „Grăbeşte-te încet” al lui Geo Saizescu, alături de Radu Gheorghe, nonconformistă, purtând o pereche de pantaloni scurţi, lucidă, liberă, expresivă, cu gesturi vii, oprite brusc de mirarea ochilor ei de o intensitate neobişnuită, albastră.

Citeste tot articolul