Juriul UNITER a vizionat spectacolul “O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii”

Juriul de selecţie al Galei Premiilor UNITER se deplasează în această perioadă în teatrele din toată ţara pentru a viziona cele mai bune spectacole şi a decide care dintre acestea vor primi nominalizări la ediţia din 2014 a Galei UNITER, pentru categoriile cel mai bun spectacol, cea mai bună scenografie, cel mai bun actor, cea mai bună actriţă, debut etc.

În acest sens, membrii juriului UNITER - Andreea Dumitru, Maria Sârbu, Oana Stoica, Doina Papp, Dana Ionescu, Gabi Lupu,  Simona Chitan şi Bogdan Budes - au fost prezenţi la Vâlcea la reprezentaţia “O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii“. Prezenţa criticilor la această piesă a fost o reconfirmare a reuşitei acestui spectacol a cărui premieră naţională a avut loc la sfârşitul lunii ianuarie.

Vestea despre calitatea artistică deosebită a spectacolului a ajuns şi la Bucureşti, Vlad Massaci fiind considerat la ora actuală unul dintre cei mai bine cotaţi regizori ai momentului. Acesta este cel de al doilea spectacol vizionat de Juriul UNITER după ce, în luna decembrie a anului 2013, juriul a fost prezent şi la vizionarea spectacolului Trilogia Belgrădeana, în regia lui Cristi Juncu.

Sursa: monitoruldevalcea.ro

Valentin Teodosiu: Nimic nu rămâne neplătit din ce ai făcut în viaţă, nici cele bune, nici cele rele

Valentin Teodosiu, acest copleşitor actor, face parte din stirpea rară a interpreţilor mai puternici decât orice rol. Nu poţi să pleci de la teatru fără să ai sufletul şi mintea pline de creaţia lui. Are harul de a intra în pielea personajelor sale. Acolo, pe scenă fiind, are o plăcere imensă să se joace de-a şoarecele şi pisica, să tragă pe sfoară şi, folosindu-se de o imensă cantitate de candoare adunată în priviri, de vorba blândă, să pară că ar cânta în strună unui personaj, că e de partea lui, pentru ca în clipa imediat următoare, atunci când toată încrederea este pusă în el, să-l părăsească fără nicio strângere de inimă.

A învăţat lecţia dăruirii totale de la profesorii săi şi nu a uitat-o niciodată. Demonic uneori, blând şi dulce spre tandru altă dată, îţi aminteşte de Mitică al lui Caragiale. Puterea lui ca om, însă, stă în luciditatea dură. Cu Valentin Teodosiu orice regizor merge la sigur.

Citeşte tot articolul

Criza artei si promovarea non-valorii de catre mass-media (I)

Unde conduce viziunea rasturnata asupra artei: decese violente si stranii unor actori, mesaje subliminale diabolice in muzica, cantareti omorati de abuzuri de alcool si stupefiante

In jocul magic al existentei, oamenii – fascinante universuri – isi aleg rand pe rand rolurile. O lege inalta a harazit fiecaruia in taina puterea de a fi martorul propriei vieti, al propriului rol jucat pe marea scena a creatiei. Cu timpul insa faptura umana a uitat de acesta putere nebanuita. A trecut pe nesimtite de la sacru la profan, de la subiectele  centrate pe relatia om-divinitate, la cele in care oamenii sunt absorbiti de vartejul orb al pasiunilor si al greselilor pamantesti.

Citeste tot articolul

Actorul George Constantinescu: Descopăr continuu frumuseţile artei teatrului prin oameni

În 2010, un vis devenea realitate imediat după ce… la început a fost un vis. Teatrul românesc trebuia readus în simţiri, avea nevoie de o respiraţie gură la gură. Astfel, o echipă de actori tineri a luat decizia de a pune în scenă piese de calitate şi de a crea o trupă de teatru independent, care să arate publicului diferenţa dintre teatrul adevărat şi teatrul comercial, primul încărcat de emoţie, stare, mesaj, al doilea, facil, mult prea abordabil. Adevărat că au avut nevoie de curaj, de tenacitate, de perseverenţă pentru acest pas de a promova arta şi cultura într-o societate preocupată doar de nevoile imediate.

Trupei i-a repugnant din start dezinteresul autorităţilor pentru susţinerea valorilor culturale, ceea ce a dus la îndârjirea de a nu renunţa la readucerea artei actorului pe locul bine-meritat în peisajul artistic românesc. Pentru că nimic important şi valoros nu se face fără trudă, Teatrul de Artă Bucureşti (TAB), cum a fost denumit, a început prin a fi prezent peste tot în ţară şi a participa la cât mai multe evenimente de calitate artistică. Iniţiatorul a fost George Constantinescu, alături de Paula Chirilă, Liviu Cheloiu, Marin Grigore, Ion Bechet., Ovidiu Niculescu, Marius Cordoş, Cornel Mihalache, Bogdan Huşanu

Citeste tot articolul

Valentin Uritescu şi-a lansat volumul de amintiri “Să ai grijă de cel bun din tine”

Actorul Valentin Uritescu şi-a lansat volumul de amintiri “Să ai grijă de cel bun din tine”, miercuri seară, la librăria Humanitas de la Cişmigiu.

CITEŞTE ŞI UN INTERVIU DE EXCEPŢIE cu Valentin Uritescu:  Ţăranii din care mă trag ştiau că sărbătoarea e sărbătoare

Volumul, care este dedicat tatălui artistului, este scris “cu sinceritate şi simplitate, cu umor şi vigoare” şi este “savuros şi mereu autentic”, potrivit declaraţiilor autorului.

Valentin Uritescu a arătat că în carte a vrut să spună “adevărul-adevărat”.

“Am vrut să fiu sincer până în măduva oaselor. De fapt, 90% din această carte este doar adevărul iar 10% am fost nevoit să cosmetizez. Unele nume le-am schimbat, altele au rămas doar cu iniţialele, fiindcă nu toate puteau fi menţionate”, a precizat Valentin Uritescu.

Citeste tot articolul

Actorul Marius Chivu: În fiecare din noi zace capacitatea de a încălca cele zece porunci, însă, nu o facem. Înseamnă că avem părinţi buni!

Să fii liber înseamnă să spui ceea ce știi și să ai curajul acesta oricând. Să fii liber înseamnă să nu mergi în viaţă cu o mână legată la spate. De când îl ştiu pe Marius Chivu l-am simţit a fi liber. Liber în gând, în cuvânt, în fapte. Nu este un actor oarecare şi mă bucur. La el, ura împotriva inculturii, a prostiei sub orice formă, a politicienilor, a sistemului în general are intensitatea unei dureri fizice. Nu poate accepta. Şi mi se pare normal să nu accepţi să-ţi fie călcată munca în picioare.

Marius Chivu a absolvit în 2000 Academia de Teatru şi Film “I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa prof. univ. Florin Zamfirescu, vorbeşte perfect limbile engleză şi franceză, aproape bine japoneza şi bulgara. Cântă la saxofon şi trompetă, se descurcă perfect în scenele de luptă, duce o continua luptă de perfecţionare ca actor şi caută prin tot ce face o înălţare spirituală.

Citeste tot articolul

Vladimir Găitan: Am această credinţă că rugăciunea dinainte de spectacol mă ajută, îmi dă putere şi linişte

De când l-am văzut prima dată în “Reconstituirea”, mi-a rămas undeva aproape, ca şi cum ştiam că ne vom reîntâlni într-un fel, cândva. Şi aşa a fost. A urmat “ Săgeata căpitanului Ion”, “Întoarcerea lui Magellan”, “Zile fierbinţi”, unde nu pot să spun de ce, dar mi-a plăcut pentru că era credibil, real. Apoi “Pentru patrie”, “Întâlnirea”, “Din nou împreună”, “ Noi, cei din linia întâi” şi “ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” până la “Poker”.

Am remarcat forţa bărbătească de o rafinată subtilitate, o gamă întinsă care astăzi nu mai miră pe nimeni. Vladimir Găitan mi-a oferit mereu siguranţă, simţeam că dacă m-aş nimeri, din întâmplare, undeva unde este şi el sigur nimic rău nu m-ar putea atinge. Iarăşi nu pot spune de ce. Pur şi simplu asta simţeam eu, adolescentă fiind când cariera lui era deja în plină ascensiune. Despre teatru nu mai vorbim, sunt roluri prea multe ca să le cuprind în acest spaţiu tipografic.

Fiecare rol al lui avea lacrimă, adevăr, candoare, mereu mi-am imaginat că este un grădinar ce poartă seminţe din sufletul lui în buzunare, iar la fiecare pas răsar flori ce-I îmbată pe toţi cu parfumul lor

Citeste tot articolul