Primul ajutor la copii

În orice casă în care se află un copil se pot întâmpla mici accidente, uneori cu urmări neînsemnate, alteori, însă, cu consecințe mai grave, care pot chiar pune în pericol viața micuțului. În cazul unui accident, este foarte important să vă păstrați calmul și, în funcție de gravitatea cazului, să anunțați medicul de urgență. Vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai frecvente accidente, și ce este de făcut în fiecare caz:

 

Lovitura la cap

Se întâmplă foarte des ca un copil să se lovească cu capul de colțul diferitelor movile sau, dacă este foarte mic, sub un an, să cadă de pe canapea sau de pe masa de înfășat. În cazul unei răni deschise la cap, tamponați imediat locul cu o compresă sterilă, pentru a opri sângerarea. Rănile la cap, dacă sunt mai adânci, trebuie de obicei cusute. Chiar dacă la exterior nu se vede nimic, nu este totuși exclus ca micuțul să se fi lovit rău și să fi suferit o comoție cerebrală. Simptome: copilul fie scoate țipete ascuțite, fie este liniștit sau prezintă o stare de somnolență și respiră neregulat.

Pericole de curentare

Orice copil încearcă, la un moment dat împins de curiozitatea să bage degetele în priză sau să se joace cu un aparat electric. În cazul unui pericol de electrocutare, opriți imediat toate  siguranțele electrice sau încercați să îndepărtați copilul de la sursa de curent, cu ajutorul unui cotor de mătură, al unei linguri de lemn sau apucându-l cu o pătură groasă, uscată. Nu apucați copilul cu mâinile, fiindcă veți rămâne ”lipită” de el, expunându-vă și pe dvs. pericolului de electrocutare.

Arsuri

Lăsați că curgă apă rece peste porțiunea arsă (în cazul membrelor scufundați-le pe acestea în apă rece), timp de 10-20 minute. Între timp, înveliți copilul într-o pătură caldă, pentru ca temperatura corpului să nu scadă prea mult. Aplicați pe locul respectiv un gel special pentru arsuri, răcoritor.

Înghițirea unor substanțe otrăvitoare

În cazul în care copilul a înghițit substanțe otrăvitoare sau medicamente, anunțați imediat salvarea. Atât timp cât nu știți cu exactitate ce anume a înghițit, nu-i dați nimic de mâncat sau de băut și nici nu încercați să-l forțați să vomite. Dacă este vorba de tablete sau medicamente, încercați să vă dați seama cam cât timp a trecut de când le-a înghițit și despre ce cantitate este vorba. În cazul în care copilul a înghițit substanțe toxice, de exemplu, detergent, substanțe de curățat care conțin oțet, salmiac etc., așteptați sosirea medicului de urgență și de-abia la sfatul acestuia încercați să faceți copilul să vomite, sau îi dați să consume apă. În unele cazuri, apa poate dilua substanțele toxice, însă, în alte cazuri, poate provoca reacții chimice cu efect negativ, când apa ajunge în stomac, în contact cu substanțele toxice respective, se produc spume sau aburi otrăvitori, care atacă organele interne. Este foarte recomandabil, ca măcar o persoană din casă să fi urmat un curs de acordare a primului ajutor, sau să aibă noțiuni în acest domeniu. În plus, în fiecare gospodărie trebuie să existe o ”farmacie a casei”, pentru cazuri neprevăzute.

ATENȚIE!!!

Nu toate medicamentele pe care adulții le suportă pot fi administrate și copiilor. De aceea verificați dacă medicamentele pe care le dați copiilor sunt indicate pentru ei și nu sunt expirate. Medicamentele trebuie păstrate într-un loc răcoros și uscat (nu în baie și nici la îndemâna copiilor!). Din ”farmacia casei” nu ar trebui să lipsească: feșe, comprese, bandaje, leucoplast, vată, pensetă, foarfecă, medicamente antinevralgice, tablete pentru gât, supozitoare pentru febră, cărbune medicinal, dezinfectant fără iod, gel împotriva rănilor și arsurilor, ceai de mușețel, cremă sau gel împotriva înțepăturilor de insecte.

E bine de știut...

În timp ce dozele mici de aspirină pot proteja organismul împotriva unui accident vascular, consumată în exces, aspirina poate avea un efect contrar, făcând ca riscul unui atac de cord sau cerebral să crească. Astfel, persoanele care iau una până la șase aspirine pe săptămână sunt puțin predispuse riscului de a se confrunta cu o ocluziune arterială, spre deosebire de cele care nu iau deloc aspirină. Pe de altă parte, mai mult de 15 tablete de aspirină pe săptămână dublează riscul unei hemoragii arteriale, iar acesta este cu atât mai mare cu cât persoana în cauză este mai în vârstă și prezintă o tensiune arterială ridicată.

Revista ”Credință și Sănătate”

Tu ce nădejde ai ca o ancoră a sufletului?

Viaţa pe care o trăim în lumea aceasta este asemenea unei călătorii. „Călător şi oaspete sunt Doamne pe acest pământ, aşa cum au fost şi părinţii mei” – spune paslmistul. Începutul călătoriei noastre este ziua în care ne-am născut, iar sfârşitul călătoriei noastre pământeşti – este ziua în care vom muri. Lumea este ca o mare. Şi aşa cum pe mare nu e mereu linişte, ci vin zile când marea este agitată de vânturi puternice şi ridică valuri uriaşe, tot astfel şi viaţa pe care o trăim în această lume nu este întotdeauna calmă şi liniştită. Puţine sunt zilele în care ne bucurăm de linişte şi pace. În cea mai mare parte a vieţii, „valurile” nu ne lasă să ne liniştim şi să ne odihnim.

 

Multe sunt încercările şi necazurile vieţii omeneşti. Sărăcie, boli, părăsiri, infidelităţi, nerecunoştinţă, trădări, dezbinări, calomnii, nedreptăţi, persecuţii, lăcomii, răpiri, accidente, judecăţi şi multe alte rele îl pot găsi pe om pe durata vieţii lui pământeşti. Sunt atât de multe, încât vin clipe în care omul îşi pierde curajul şi se clatină. Este asemenea unui vapor care se află în furtună şi e în pericol să se scufunde. Dar vaporul, pentru clipele de furtună, are o ancoră salvatoare, pe când omul care se află în necazuri şi este lovit de „valurile vieţii” din toate părţile, are şi el nevoie de o ancoră salvatoare – şi aceasta este nădejdea în Dumnezeu. Fără nădejde omul nu poate trăi; nu se poate salva în faţa valurilor sălbatice ale deznădejdii.

Dacă vom arunca o privire asupra societăţii de azi, vom vedea că oamenii îşi întemeiază nădejdea lor pe diferite persoane şi lucruri. Cei mai mulţi îşi pun nădejdea în bani, în depunerile bancare, în casele pe care le-au cumpărat, în magazinele lor, în bussines-urile lor. Alţii îşi pun nădejdea în ocrotirea celor care deţin funcţii înalte în stat, alţii în puterea lor trupească, în sănătatea lor, în arta şi ştiinţa lor; alţii îşi pun nădejdea în copii lor, de la care aşteaptă ca într-o zi să-i îngrijească, iar alţii îşi întemeiază nădejdile lor în afacerile politice, în marile şi puternicele state cu care simpatizează ideologic şi nădăjduiesc că vor birui şi îşi vor satisface dorinţele lor.

Cât de înşelătoare şi cât de mincinoase sunt aceste nădejdi! Unii dintre noi, cărora ne-au trecut anii şi ni s-a albit părul, în ultimii 50 de ani, am văzut întâmplându-se atâtea schimbări în lume şi am câştigat o experineţă preţioasă. Am văzut oameni care făcuseră din bani dumnezeul lor şi credeau că nu au nevoie de nimeni. Dar într-o clipă totul s-a întors împotriva lor. Am văzut cum „oameni puternici”, conducători şi dictatori ai unor state mari, de care lumea tremura, au căzut, devenind neputincioşi sau pierind într-un mod cumplit, umilitor – ori sinucigându-se, ori arestaţi şi executaţi. Am văzut oameni, care aveau o sănătate de fier, care într-o clipă au căzut la pat şi s-au topit ca ceara. Pe alţii, care aveau copii, pentru care s-au ostenit mult să-i crească şi să-i facă „oameni mari”, dar când au îmbătrânit i-am găsit părăsiţi în azile. Am văzut… Ce arată toate acestea? Arată că nădejdile pe care şi le întemeiează oamenii în diferite persoane sau lucruri, nu au avut temelii puternice. Nădejdile lor erau asemenea unei ancore, al cărei lanţ n-a rezistat la valurile sălbatice, s-au rupt şi a lăsat „vaporul” fără apărare.

Aşadar, ancora cea mai puternică, de apărare, nu sunt nici bogăţiile, nici puterea trupească, nici arta, nici ştiinţa, nici politica, nici persoanele sus-puse, nici statele puternice, nici prietenia şi coaliţia lor ci nădejdea în Dumnezeu. Spune Sf. Pavel: „Nădejdea statornică, puternică şi adevărată, este una singură – Hristos”.

De aceea, când greutăţile ne curpind, când năvălesc peste noi necazuri, umilinţe şi pagube, îngăduite de Dumnezeu asupra noastră pentru păcatele noastre, să ne umili şi noi inima, să zicem ca bătrânul patriarh lacob, care se tânguia zicând: „Puţine şi grele sunt zilele vieţii mele, Doamne”, şi să ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu.

Totuşi, trebuie să ştim că cele mai rele zile din viaţa noastră, sunt însă zilele în care noi înşine suntem răi şi distrugători, dând frâu liber trupului noastru să ne mânjească cu păcate şi fărădelegi… dar şi zilele în care suntem răi împotriva lui Dumnezeu, ale cărui sfinte porunci le călcăm, dispreţuindu-L şi alungându-L de la noi.

Tu ce nădejde ai ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare? Strămoşii noştrii au nădăjduit în Dumnezeu, şi n-a fost rău! Cât valorează un dram din credinţa lor, nu valorează lumea întreagă. Avem şi noi această credinţă? N-a avem. Trăim într-o vreme de necredinţă şi false nădejdi.

De aceea, este timpul să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dea credinţă; nimic altceva. Credinţa este lumina care luminează şi încălzeşte, mângâie, întăreşte şi face minuni.

Dă-ne credinţă, Domane! Şi nădejde în Tine!

Sursa: ziardambovița.ro