Inima

Când inima este plină de bune dispoziţii, atunci şi fără să lucraţi aveţi o activitate plăcută lui Dumnezeu. Păziţi-vă inima şi nu lăsaţi să pătrundă în ea nimic necurat, nimic nedrept, nimic neiubit. În biserică, oriunde te uiţi, lumânările spun: când inima nutreşte bune dispoziţii, este plină de lumânări, care ard puternic şi sunt văzute din cer şi atrag bunăvoirea lui Dumnezeu. [I, 203]

Trebuie să punem inima în fiecare lucru şi să punem o inimă temătoare de Dumnezeu. Că inima să se afle în frica de Dumnezeu, trebuie să o umbrească neîncetat cugetarea la Dumnezeu. [ÎI, 240]

Pentru că mintea să se menţină asupra unui singur lucru în timpul folosirii rugăciunii scurte, trebuie să o ducem cu atenţia în inimă; căci, rămânând în cap, unde iau naştere o grămadă de gânduri, nu va izbuti să se concentreze asupra unui singur lucru… Când atenţia coboară în inimă, atrage acolo într-un singur punct toate puterile sufletului şi ale trupului… Această concentrare a întregii vieţi omeneşti într-un singur loc îndată se resimte acolo printr-o senzaţie deosebită; tocmai această senzaţie este începutul căldurii ulterioare… [ÎI, 244]

Citeste tot articolul