Hristos a Înviat!

''Praznuim omorârea mortii, sfărmarea iadului şi începutul unei alte vieţi veşnice.''
''Cel ce vieţuieşte în dragoste rodeşte viaţa din Dumnezeu şi respiră în lumea aceasta aerul învierii din cele de aici.''
De aceea un asemenea suflet şi rosteşte cu credinţă
HRISTOS A ÎNVIAT!

Redacţia Jurnal Spiritual

Editorial

 Editor Pr. Petru Munteanu

Pace, Unitate şi Consens - Cuvinte mari şi frumoase ce împodobesc frontispicii, înflăcărează mulţimi însetate de izbăvire, de mesaje de speranţă. Auzim aceste cuvinte de pace, unitate şi consens în discursuri festive şi protocolare, în conversaţii purtate de trecători pe cărările vieţii, în momente adânci de rugăciune colectivă.

Tot ascultând ecoul lor în urma paşilor noştri, devenim preocupaţi de înţelesul profund al sensului acestor cuvinte.

Suntem dornici de pace într-o lume divizată de orgolii mărunte, ce îşi propune uneori obiective efemere.

Suntem cuprinşi de dorul pe care unitatea ţi-o oferă, ştiind că darul unităţii rezidă în puterea şi în fericirea clipelor vieţii. Dorul după o unitate consensuală care respectă şi este respectată. Tindem spre această unitate cu emoţia celui ce doreşte un pahar cu apă pentru a trece de zăduful încins, ce îl oferă deșertul uscat al unei vieţi pustiite.  Sau a celor ce caută căldura şi bucuria îmbrăţişării după ce traversează oceanele îngheţate sau gerurile aspre pe care îl descoperă spaţiul gândului egoist.

Şi descoperim în căutarea noastră că sensul nealterat al acestor cuvinte stă în Cel ce le mărturiseşte cu viaţa Sa, adică Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a devenit una cu ele prin viaţa Lui.

Scopul căutării noastre devine acum o ţintă şi un drum spre El. Scopul de a deveni una în Hristos Cel Înviat. A încerca să dezlegi sensul acestor cuvinte în afara îmbrăţişării Hristice a Celui Înviat, este ca şi cum ai încerca să cuprinzi esenţa vasului, transformându-l prin spargere în cioburi cât mai mici. Să înţelegi un pom, o floare, un cântec, o şoaptă de iubire nu trebuie să descompui sau să le împarţi în fragmente, ci să ţi le împropriezi în plinătatea lor.

Citeste tot articolul

Durerile Naşterii, durerile Patimilor Crucii şi Morţii spre bucuria Învierii

Ce să înţelegem prin tainele Mântuirii, decât ca fiind cele ce ne cheamă să ne pătrundem de ele şi, explorându-ne, să le explorăm.

Din perspectiva mântuirii, o taină este, şi simţământul matern al Maicii Domnului, iubirea, duioşia fără de margini pe care o nutreşte faţă de Fiul ei, Fiu al Omului şi, totodată Fiu al lui Dumnezeu.

În chip minunat, s-a constatat că simţământul matern faţă de Mântuitorul transcende genurile umane, astfel că nu este împărtăşit exclusiv de către femei. Mărturii din Vechiul Testament şi Noul Testament stau ca dovadă că sfinţii şi marii rugători, marii bărbaţi ai Bisericii l-au trăit şi ei înşişi: "Că femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi Doamne, cu toţii înaintea Ta." (Isaia 26, 17); " Copilaşii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi" (Galateni 4,19).

Citeste tot articolul

Meditaţii ale episcopului Nikolai Velimirovici

Cugetări despre bine şi rău

"Apusul trăieşte în zbuciumare, Răsăritul în resemnare.

Apusul roade neîncetat din Pomul Cunoştinţei şi simte că este tot mai flămând după ştiinţa.

Răsăritul stă sub Pomul Vieţii, dar nu se întinde să culeagă fructul.

Apusul ţine la organizare, tocmeşte neîntrerupt lucrurile din afară, în vreme ce valorile lăuntrice pier una după alta.

Răsăritul cultivă neîntrerupt valorile dinăuntru, în vreme ce valorile din afară cad şi se prăpădesc.

Apusul clădeşte turnuri babilonice, însă pentru că sunt clădite din piatră necioplită şi totdeauna înclinate într-o parte, turnurile se dărâmă repede.

Răsăritul ciopleşte cu sudoare piatră dupa piatră, şi reuşeşte să cioplească piatra cea mai frumoasă, dar nu e în stare să facă din ea o clădire.

Citeste tot articolul

Milostenia

Articol ingrijit de Oana Cristudor

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim: 
- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să... fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa… 

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. 

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet. 

Citeste tot articolul

Orthodox Lifestyle

Maia Morgenstern

“Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte! Ce înţeleaptă vorbă!”

Articol editat de Loreta Popa

Sobră, batjocoritoare uneori, caldă, înverşunată, apatică, direct interogativă, curioasă, profundă, introspectivă, exasperată, calmă. Acestea sunt doar câteva dintre stările prin care este nevoită să treacă o actriţă pentru a întruchipa personajele pe care le aduce pe scenă. Acestea sunt doar câteva dintre cele pe care le-a întruchipat de-a lungul timpului Maia Morgenstern. Prezenţa este calitatea unui actor ce emană din suflet, iradiază şi impune. Actorul, când e conştient de prezenţa sa nu are nevoie să exagereze, pentru că publicul îl urmează la fiecare pas. Pe Maia Morgenstern publicul a urmărit-o de la debut şi până acum. Un debut care a însemnat, evident, emoţie, teamă în faţa necunoscutului, dar şi speranţă, speranţa unei realizări, a unei confirmări viitoare, a certitudinii drumului ales. În ceea ce mă priveşte am avut bucuria de a descoperi de fiecare dată un om deschis, modest şi extrem de cald. Mi-e greu să uit, de exemplu, că mai demult, m-a rugat să vorbesc la telefon cu fetiţa ei, pe care nu se ştie de ce nu reuşea să o liniştească. Firesc, natural, nici acum nu pot să descopăr cum şi-a dat seama că pot face asta. Emoţiile mă cuprind la fiecare întâlnire cu actriţa, la fiecare piesă de teatru în care merg să o văd, pentru că mă simt învăluită de glasul aparte al actriţei, de profunzimea cuvintelor sale şi de blândeţea cu care le poate împărtăşi. Dăruirea de sine şi entuziasmul Maiei Morgenstern sunt molipsitoare. Răspândeşte adevăr, emoţie, luciditate. Am vorbit de data aceasta despre ce înseamnă Paştele, despre credinţă, despre părinţi, despre teatru, despre călătoria numită viaţă. Şi iată ce a ieşit…

Citeste tot articolul