Cum să faci diferenţa între stres şi anxietate

Cu toţii am suferit de stres la un moment dat, fie că a fost vorba de un termen limită la serviciu, un conflict în familie sau o decizie importantă de luat. Mai există şi anxietatea, adică frica aceea care îţi strânge pieptul şi care pare fără sfârşit. Stresul şi anxietatea împărtăşesc multe dintre simptomele fizice.

Atunci când suntem stresaţi, poate fi dificil să ne dăm seama ce simţim cu adevărat şi, mai important, cât de stresaţi suntem. Exagerarea este o trăsătură umană, aşa că, de multe ori, credem că sentimentele noastre sunt mult mai intense decât sunt. Astfel ajungem să spunem că „situaţia asta mă face anxios“ sau că „gândul ăsta îmi provoacă un atac de panică“, notează „Huffington Post“.

Cum ne dăm seama că stresul se transformă în anxietate? „Deşi limita dintre stres şi anxietate este, deseori, atât de fină încât cele două stări se confundă, există trăsături distinctive pentru fiecare din ele, inclusiv originea lor sau reacţiile organismului“, potrivit lui David Spiegel de la Universitatea Stanford, SUA, profesor asociat de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale. Tot el ne oferă cinci indicii despre cum să diferenţiem între stres şi anxietate.

1. Stresul şi anxietatea împart multe dintre simptomele fizice

Stresul şi anxietatea nasc aceleaşi sentimente de agitaţie, spune Spiegel. Emoţiile născute din stres sau din anxietate înteţesc bătăile inimii, respiraţia şi cauzează tensiune musculară. Asemănările încetează atunci când anxietatea atrage simptome mai grave, cum ar fi frisoane, dureri de cap, bufeuri şi dureri în piept.

2. Cauzele stresului diferă de cele ale anxietăţii

Deşi cele două stări se aseamănă, Spiegel susţine că cele două emoţii au cauze complet diferite. „La stres ştim ce ne îngrijorează, dar în cazul anxietăţii devenim din ce în ce mai puţin conştienţi de motiv (pe moment) iar reacţia devine principala problemă. Adică începi să devii anxios despre faptul că eşti anxios“, explică Spiegel.

3. Anxietatea are ca motiv principal teama...

Fobiile de evenimente, de activităţi sau de situaţii sociale îşi au rădăcina în teroare, cauzând suferinţă persoanei, de la tulburare până la panică atunci când este pusă în faţă cu declanşatorul. „Anxietatea este ca un bulgăre de zăpadă. Oamenii acaparaţi de frică tind să evite situaţia care o provoacă, fapt care va înrăutăţi frica“, spune Spiegel.

 

4. ...iar stresul se naşte din situaţii extreme

„Când vine vorba de stres, ştii exact cu ce ai de-a face. Un termen limită, plata unei facturi, luatul copiilor de la şcoală. Dacă aceşti factori sunt rezolvaţi în ordinea priorităţii şi unul câte unul nu toţi odată, stresul va dispărea“, susţine Spiegel.

„Dă-ţi seama ce poţi rezolva şi ce nu. Rezolvă lucrurile unul câte unul şi felicită-te atunci când ai reuşit“, ne sfătuieşte Spiegel.

5. Stresul şi anxietatea se confundă, deşi sunt două sentimente complet diferite

Stresul şi anxietatea sunt două sentimente complet separate. În fiecare zi a vieţii noastre trecem prin situaţii stresante din cauza frustrărilor, nervozităţii şi altele. Anxietatea se naşte din frică, nelinişte şi îngrijorare. Totuşi, în ciuda diferenţelor, mulţi oameni folosesc greşit termenii. „Diferenţa cheie dintre ele este sentimentul de neajutorare. Când vine vorba de stres, poţi rezolva situaţiile, aşa că te vei simţi mai puţin neajutorat“, adaugă Spiegel pentru „Huffington Post“.

Sursa: m.adevarul.ro

De ce tăcerea este, într-adevăr, de aur pentru psihic

Liniştea adevărată e o raritate. Şi tocmai de astfel de linişte avem nevoie pentru a ne putea concentra şi pentru a deveni mai creativi, spun specialiştii.

Pentru mulţi dintre noi, linişte înseamnă doar momentul în care ne punem în pat noaptea şi închidem ochii. Pentru şi mai mulţi, nici măcar somnul nu este o perioadă de linişte, fiindcă este tot mai întâlnit fenomenul adormitului cu televizorul sau computerul aprins.

O „cură“ de tăcere şi linişte – fie că este vorba despre o vacanţă de o săptămână sau de câteva momente în care nu vorbeşti şi nu gândeşti nimic, doar te concentrezi asupra propriei respiraţii – este un beneficiu real pentru starea psihică, potrivit „Huffington Post“.

În medicina tradiţională asiatică, – tăcere observaţională – este chiar o practică terapeutică. Este vorba, de fapt, despre a nu vorbi şi despre a-ţi concentra asupra interiorului spiritual al corpului. În Vest, momentele de tăcere marchează reflectarea şi respectul adus, de exemplu, unor persoane dispărute.

O dovadă că tăcerea este de aur o oferă autoarea Twyla Tharp, în cartea sa „Obiceiul creativ“ („The Creative Habit“). Ea scrie despre o soprană care a fost nevoită să nu mai vorbească timp de trei săptămâni pentru a-şi menaja coardele vocale după o problemă de sănătate. Ei bine, femeia s-a bucurat atât de mult de tăcere, încât a transformat acest episod de muţenie într-un soi de ritual anual. „Nu este vorba numai despre relaxarea «muşchiului artistic», adică a vocii, ci şi despre reflectarea mai atentă asupra lucrurilor care merită să fie spuse şi asupra celor care nu merită. Este un editor perfect al sufletului artistic“, spune Tharp.

„Când petreci timp doar fiind prezent şi observându-ţi respiraţia, gândurile, sentimentele şi experienţele, începi să realizezi cât de triviale sunt, de fapt, grijile tale de zi cu zi“, confirmă şi scriitorul Mark McGuinness, care consideră creativitatea ca fiind un „efect secundar“ al meditaţiei.

Tăcerea poate fi terapeutică

Omul modern are parte de foarte puţină linişte, nivelul de zgomot din jurul nostru sau din mintea noastră împiedicându-ne să ne deschidem către gânduri noi. „Când reuşeşti să obţii liniştea şi pacea, gândeşti mai limpede, te simţi mai bine cu tine şi simţi cum corpul se recuperează“, este de părere profesorul Bruce Davis, psihoterapeut care an de an organizează pauze de linişte (fără să vorbească) lungi de o săptămână, în Assisi, Italia, pentru pacienţii lui.

Tăcerea te face un ascultător mai bun

„Numai trei minute de tăcere pe zi reprezintă un exerciţiu grozav care te ajută să-ţi resetezi urechile, să le antrenezi să asculte mai bine“, explica Julian Treasure, organizator de traininguri pentru angajaţi, în cadrul TED Talk 2011.

Dacă nu ne propunem o pauză de vorbire, chiar şi atunci când ne propunem să ascultăm, minţile noastre compun replicile pe care am vrea să le dăm partenerului de dialog, ceea ce ne ştirbeşte considerabil din atenţie.

sursa: adevarul.ro