Manastirea Putna, important centru cultural din Moldova in sec. XV – XVI

Dincolo de legenda cu Ştefan cel Mare şi Daniil Sihastru privind întemeierea binecunoscutului lăcaş de cult din nordul Moldovei şi care a rămas în istoria culturii române, Mănăstirea Putna a avut ea însăşi o componentă deosebit de importantă în îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii moldoveneşti, încă dinaintea sfinţirii sale din 3 septembrie 1470 dar mai ales în deceniile care au urmat. Pe de o parte pentru că în momentul în care au început lucrările la ridicarea mănăstirii au fost aduşi de la Mănăstirea Neamţ însuşi stareţul Ioasaf care a coordonat lucrările construcţiei, meşteri caligrafi care au scris mineiele şi evangheliarul mănăstirii precum şi miniaturişti, artişti pricepuţi în prelucrarea firului de aur şi care au îmbogăţit cărţile realizate de caligrafi. (Mineiele sunt cărţi bisericeşti în care sunt cuprinse, ordonate după luni şi după zile, slujbele religioase; iar evangheliarul este cartea ce cuprinde cele patru evanghelii).

Citeşte tot articolul

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare

În cea de-a doua zi a lunii iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea punerii cinstitului veşmânt al Maicii Domnului în sfânta raclă, în zilele împăratului Leon cel Mare precum şI a dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare. Despre prima sărbătoare, Sinaxarul ne spune că “pe vremea împărăţiei lui Leon cel Mare şi a Virinei, soţia sa, doi boieri patrici – Galvie şi Candid – fraţi buni fiind, au mers să se închine la Ierusalim. Sosind în Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haină a Născătoarei de Dumnezeu la o femeie evreică. Aceasta o ţinea cu cinste, aprindea multe lumini şi făcea tămâieri. Astfel s-au hotarât ei ca să o ia. Şi mergând la Ierusalim, au făcut o raclă, asemenea celei în care se afla cinstitul veşmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea deşartă în locul celeilalte; şi pe cea cu sfântul şi dumnezeiescul veşmânt, au luat-o şi s-au dus. Şi dacă au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheamă Vlaherne, încercând să ascundă comoara. Dar văzând că nu se poate, au dat de ştire împăratului, care s-a umplut de nespusă bucurie. Şi a făcut o biserică la acel metoc, şi a pus acolo cinstita raclă, unde acum se află păzind cetatea şi gonind tot vrăjmaşul şi toată boală”.

Citeste tot articolul

Mănăstirea Tazlău

Mănăstirea Tazlău este situată la poalele Măgurii Tazlaului, la 36 km sud de Municipiul Piatra Neamţ în Comuna Tazlău şi a fost ctitorită in anul 1497 de Ştefan cel Mare pe locul unei Biserici de lemn construită de către Alexandru cel Bun.

Mănăstirea poartă hramul “Nasterea Maicii Domnului” şi se sărbătoreşte pe data de 8 septembrie şi este una dintre cele mai monumentale ctitorii la voievodului Ştefan cel Mare.

Prima datare documentară a aşezământului monahal de la Tazlău este din 30 octombrie 1458, atunci când la rugămintea egumenului Eustasie al Mănăstirii Bistriţa (Jud.Neamţ),  Ştefan cel Mare întăreşte hotarele Mănăstirii Tazlău până la Răchitiş.

Citeste tot articolul