Aşa suntem noi: meniţi să ne schimbăm şi în acelaşi timp să rămânem ţintuiţi în labirinturile noastre; siliţi la o trecere, dar amânăm să o facem; creaţi pentru a fi liberi, dar căzuţi în robie! În om se confruntă două puteri opuse, dar care rezultă din acelaşi principiu; una este un obstacol în calea celeilalte tocmai pentru că aceasta din urmă să se desfăşoare la maxim în spaţiul uman; când ajunge la paroxism, una dintre puteri pune stăpânire pe Om şi se identifică cu el.
Omul nu-i pune calului obstacole ca să-l doboare, ci pentru a-l face să se depăşească atunci când trece peste obstacole.
Citeste tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu